Radonul în subsol: identificarea riscurilor și etanșarea corectă a clădirilor

Radonul provine din descompunerea uraniului și se acumulează în mod natural în roci și soluri peste tot în lume. De acolo, poate pătrunde în clădire prin zone neetanșe ale anvelopei construcției – în special în subsoluri sau spații de la parter.

Un mecanism important în acest proces este efectul de coș: aerul cald din interiorul clădirii se ridică, creând o presiune negativă care aspiră radonul din sol prin fisuri, rosturi sau treceri neetanșe. Concentrația de radon din interior variază considerabil în funcție de locație, sezon și gradul de etanșare al clădirii.

Cum se formează radonul în subsol?

Atâta timp cât radonul rămâne în sol, nu reprezintă un pericol. Devine problematic atunci când pătrunde prin deschideri în fundație și zidărie și se acumulează în interiorul clădirii.

Punctele vulnerabile includ:

• Fisuri în fundație și pereții subsolului

• Rosturi structurale degradate

• Trecerea neetanșă a cablurilor și țevilor

Fără măsuri de etanșare adecvate, aceste deschideri permit pătrunderea continuă a gazului în interiorul clădirii.

Clădirile noi sunt, în prezent, construite în mare parte etanș la radon, conform reglementărilor actuale. Cu toate acestea, clădirile vechi, insuficient etanșate, reprezintă un risc major – mai ales în zonele desemnate cu risc geologic ridicat. Aici, în special în încăperile de la subsol, se pot acumula concentrații de radon care depășesc semnificativ valorile de referință legale.

Un pericol deosebit îl constituie subsolurile transformate în locuințe sau birouri în contextul deficitului de spații. Dacă aceste spații nu sunt ventilate corespunzător, nivelul de radon poate atinge valori periculoase pentru sănătate. În astfel de cazuri, este esențial să se asigure o rată suficientă de schimb de aer, fie prin aerisire regulată, fie prin sisteme de ventilație mecanică.

Radonul este prezent peste tot în scoarța terestră și poate pătrunde în clădiri din sol. În majoritatea cazurilor, concentrațiile sunt scăzute și nu reprezintă un risc imediat. Totuși, atunci când valorile de referință sunt depășite, radonul poate deveni un pericol real pentru sănătate.

Simptome ale expunerii la radon

Pericolul radonului constă în faptul că este invizibil, inodor și insipid – nu poate fi detectat fără echipamente speciale. În concentrații ridicate, poate cauza simptome precum:

• Greață

• Dureri de cap

• Stări de rău generalizate

Dacă aceste simptome apar frecvent fără o cauză clară, este recomandat să se efectueze o măsurare a nivelului de radon în subsoluri și spații de locuit.

Concentrații și valori de referință în interior

Pentru a proteja populația împotriva efectelor negative ale radiațiilor ionizante, legislația în vigoare prevede următoarele valori orientative pentru concentrația medie anuală de radon (Radon-222) în aerul interior al clădirilor:

• Sub 100 Bq/m³: nicio acțiune necesară

• 100–300 Bq/m³: recomandare de aerisire regulată

• 300–1.000 Bq/m³: necesare sisteme de ventilație

• Peste 1.000 Bq/m³: necesare măsuri profesionale

Radonul nu poate fi perceput de simțurile umane – nu are miros, gust și nu poate fi văzut. Tocmai de aceea, pericolul pe care îl reprezintă nu este evident fără ajutorul unor măsurători specializate. În special în regiunile desemnate ca fiind cu risc, este recomandată testarea nivelului de radon din interiorul clădirii.

Măsurarea radonului: metode și echipamente

Determinarea concentrației de radon se face cu ajutorul expunometrelor, care se amplasează în încăperile de la subsol și de la parter. Măsurarea este deosebit de relevantă în spațiile utilizate frecvent, cum ar fi dormitoarele, camerele de zi sau încăperile pentru activități recreative.

Este important de reținut că valoarea de referință legală de 300 becquereli pe metru cub se referă la concentrația medie anuală a radonului din aerul interior. Prin urmare, pentru ca măsurarea să fie semnificativă și comparabilă cu valoarea de referință, ideal ar fi ca aceasta să se desfășoare pe parcursul unui an întreg.

Dacă acest lucru nu este posibil, se recomandă o durată minimă de două luni, efectuată într-un sezon de tranziție, adică primăvara sau toamna. Măsurătorile realizate exclusiv vara sau iarna sunt mai puțin concludente, deoarece în acele perioade rata de aerisire diferă semnificativ față de media anuală.

În cazul în care rezultatele măsurătorii sunt neclare sau indică valori ridicate, se recomandă consultarea unui specialist în radon. Acesta poate interpreta corect datele și recomanda măsuri adecvate pentru reducerea concentrației, adaptate la situația specifică a clădirii.

Pentru o protecție eficientă împotriva radonului, se recomandă instalarea unui sistem de ventilație controlată a spațiilor de locuit. Dacă această măsură nu este suficientă, ar trebui avut în vedere montajul unor dispozitive speciale de ventilare destinate reducerii concentrației de radon. Un nivel ridicat de protecție poate fi obținut și prin utilizarea membranelor hidroizolante RESITRIX® SKW Full Bond din EPDM sau a barierelor de vapori ALUTRIX® 600.

Sisteme de ventilație și alte tehnici de reducere a radonului

Cea mai simplă formă de protecție constă în ventilația controlată a spațiilor interioare, metodă valabilă atât pentru construcții noi, cât și pentru cele existente. În subsoluri însă, această soluție nu este întotdeauna posibilă sau suficientă. În astfel de cazuri, poate fi necesară instalarea unor sisteme de ventilare dedicate reducerii nivelului de radon.

De asemenea, se pot utiliza așa-numitele puțuri de radon, care extrag aerul contaminat din sol, în imediata vecinătate a clădirii. O altă variantă este drenajul pentru radon, prin care aerul din sol este extras de sub fundație cu ajutorul unor conducte colectoare perforate.

Ambele metode urmăresc reducerea pătrunderii radonului în interior prin generarea unui ușor vid în stratul de sol din jurul construcției, limitând astfel migrarea gazului spre interior.

Etanșare structurală și măsuri constructive împotriva radonului

Un alt element esențial pentru protecția eficientă împotriva radonului îl constituie măsurile de etanșare structurală. Membranele EPDM RESITRIX® SKW Full Bond și barierele de vapori ALUTRIX® 600 oferă o etanșare fiabilă a pereților de subsol și a plăcilor de bază, în special în cazul construcțiilor noi. Acestea nu doar că protejează împotriva umidității în conformitate cu standardele DIN relevante, ci previn și pătrunderea radonului în interiorul clădirii sau reduc această pătrundere la niveluri inofensive.

În funcție de situația existentă, aceste membrane pot fi utilizate și în cazul renovărilor, pentru etanșarea ulterioară a zonelor vulnerabile, cum ar fi fisuri, rosturi sau treceri de țevi, contribuind astfel la o protecție durabilă împotriva radonului chiar și în clădirile existente.